Renașterea, recenzie

Probabil că de-acum deja știți cât de mult ador ficțiunile istorice, atât cât și cărțile fantasy. Așa că... Hm... Un fantasy istoric? A sunat numai bine la început, când am auzit de carte, și a sunat extraordinar la sfârșit, când am terminat-o și tot ce voiam să fac era să cumpăr următoarele volume, traduse sau nu, și să fac un maraton. Da, atât de bună a fost.

Titlu original: Assassin's Creed: Renaissance

Autor: Oliver Bowden

Rating // Goodreads: 3.74/5 ★

Rating // personal: 5/5 ★

(rezumat)

În această carte avem ocazia să urmărim povestea lui Ezio Auditore, fiul renumitului notar Giovanni Auditore din Florența, Italia. Îl vedem cum evoluează și cum, împins de circumstanțe, își schimbă total stilul de viață. Se transformă dintr-un băiat răsfățat, obișnuit ca greșelile să-i fie iertate și să aibă întotdeauna pe cineva care să îl susțină, într-un asasin al cărui scop principal este a-și lua revanșa. La început. Mai apoi, acesta află secretele ascunse de tatăl său, descoperă existența Ordinului Asasinilor, rivalitatea dintre aceștia și Ordinul Templierilor. Toată acțiunea romanului se învârte, mai departe, în jurul cuvântului răzbunare.

(recenzie)

În primul rând, vreau să menționez că mi-a plăcut faptul că au păstrat coperta originală. Cu mici schimbări, ce-i drept, dar aproape inobservabile. Nu cred că ar fi fost altă copertă mai potrivită. Pur și simplu o ador.

.
Bun. Acum, înainte să intru în ”pâinea” recenziei, vreau să menționez un lucru destul de important. Nu am jucat jocurile. Bine, le-am început, dar datorită lipsei de... timp, basically, sunt abia la primul, așa că o să-mi ia ceva până să fiu la zi cu ele, cum s-ar spune. În concluzie, ce veți citi în continuare este strict părerea mea despre carte, nu în comparație cu jocul și nu în comparație cu celelalte cărți scrise de alți autori. Strict Renașterea lui Bowden.

Ce mi-a mai plăcut e că în carte putem găsi și anumite cuvinte sau expresii în italiană/latină, toate adunate la finalul cărții într-un micuț dicționar. Bine, nu toate, dar în mare parte. Faptul că nu am găsit fiecare cuvânt tradus la final a fost puțin deranjant (bine, fiecare mai puțin cele evidente, desigur), dar tot mi s-a părut că a fost o experiență inedită. Și pot spune că am învățat chiar și câteva chestii noi din toată treaba asta.
Plus de asta, eu una simt că existența acestor expresii te ajută să te integrezi mai mult în lumea personajului, în viața lui.

Ca personaje, avem o varietate foarte mare de... personalități, și nu numai.
Da, exact, personalități ale vremii integrate în ficțiune, precum Sandro Botticelli sau Caterina Sforza, dar în special Leonardo da Vinci, care joacă rolul unui prieten foarte bun al personajului nostru principal, Ezio. În acest fel, aflăm mai multe și despre Leonardo ca persoană, deși nu cine știe ce, în cazul în care ești deja cunoscător.
Mai mult, de-a lungul cărții facem cunoștință cu o mulțime de personaje feministe, aș zice eu. Femei puternice, puse în situații-limită și care se descurcă cu ele în ciuda greutăților vremii.

Cartea ilustrează foarte bine politica vremii. Mai mult, pune în evidență influența Bisericii asupra populației și motivele de natură politică ce se aflau în sufletul marilor preoți, un lucru care, din punctul meu de vedere, mai este valabil și astăzi. Nu întotdeauna, dar este. Arată cum și unii din cei mai mari și iubiți preoți pot afișa o credință falsă, folosind conceptul lui ”Dumnezeu” ca pe o unealtă ajutătoare în manipularea populației.

Un mic... detaliu, ca să zic așa, pe care l-am remarcat eu, e că la un moment dat se vorbește despre cum a fost adoptată cafeaua de la turci. Dar eh, la ce să te aștepți de la un coffee addict, am I right?

(păreri personale)

Mie una mi-a plăcut cartea extrem de mult. Aș reciti-o oricând, având în vedere cât de plină de acțiune mi s-a părut. Nu ai timp să te plictisești, nici să vrei.
A fost educațională, atât din punct de vedere al limbilor (sunt la filologie, niciodată nu-mi strică să știu puțină latină în plus pentru teză, hehe), cât și din punct de vedere istoric. De asemenea, n-am identificat, ca să zic așa, nici un mare risc de a încurca ficțiunea cu realitatea și a reține informații eronate.
Cât despre Ezio, personajul nostru principal, povestea vieții lui mi s-a părut extrem de... tristă. Circumstanțele care l-au adus în poziția de asasin, cel puțin. Totuși, ceva care chiar merită citit.

(recomandare)

Recomand cartea aceasta tuturor celor cărora le plac ficțiunile istorice, pentru că este una de calitate. Nu știu dacă neapărat și împătimiților genului fantasy, având în vedere că nu este high fantasy, dar eu una cred că și acelora le-ar plăcea. De asemenea, celor care au jucat jocul. Nu zic neapărat că ar iubi cartea, ba chiar există o mare posibilitate să o displacă profund, dar pot totuși să facă o comparație între cele două după.

Concluzie: Mi-a plăcut cartea? Extrem de mult. Voi continua seria? Cu siguranță.

Următorul volum este Frăția și deja a apărut, așa că dacă sunteți interesați go look it up!

Voi ați citit cartea/cărțile? Dacă da, ce păreri ați avut? Dacă nu, sunteți interesați să le citiți? Lăsați-mi comentariile voastre, sunt chiar curioasă să le citesc.

Pagina de Goodreads a cărții o puteți găsi aici.

Let's be friends on Goodreads! Profilul meu aici.

De asemenea, m-ar ajuta dacă ați da un like la noua pagină de Facebook a blogului, pe care o veți găsi aici. Asta dacă vă interesează ce mai postez, desigur, și dacă vreți să fiți siguri că sunteți pe fază când postez concursul mult așteptat. ^.^

Până la următorul articol, see ya guys!

                              xx