#recomand: ficțiune istorică

Bună, dragilor!

Mi-a fost extrem de dor să mai scriu pe-aici, dar în ultima vreme simulările și proiectele și-au cam pus amprenta asupra activității mele. M-am hotărât totuși să scriu ceva scurt, interesant și în ton cu viitoarea zi de miercuri și simularea la istorie - azi vă recomand trei cărți de ficțiune istorică.

Maus de Art Spiegelman

Un roman grafic cu o compoziție excelentă, tratează problema Holocaustului din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai mult, nu este tocmai o operă de ficțiune, din moment ce are la bază amintirile tatălui autorului, povestea sa despre cum a reușit să facă față Holocaustului, fiind capul unei familii de evrei. 

Conceptul romanului este de asemenea extrem de interesant, autorul alegând câte un animal care să reprezinte părțile implicate în atrocitate. Spre exemplu, naziștii, după cum puteți observa și din copertă, erau reprezentați de pisici, iar evreii de șoareci, ceea ce spune multe. Modul oarecum satiric în care autorul portretizează personajele a fost un mare plus, cel puțin pentru mine, și a făcut povestea mult mai specială.

Fiind sub formă de bandă desenată, se citește extrem de repede, dar în același timp ajută cititorul să simtă mult mai profund întreaga acțiune și să o perceapă oarecum altfel decât ar fi făcut-o în cazul unui roman propriu-zis. Ca să nu mai menționez și că stilul de a desena al autorului merge mănușă cu povestea și creează o atmosferă ideală.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr

Cărții acesteia i-am scris și o recenzie, așa că îmi puteți citi gândurile mai pe larg despre ea aici. De asemenea, a apărut și în topul meu de cărți pe anul 2017, ceea ce spune ceva. Apropo, și pe acela îl puteți găsi aici dacă sunteți interesați să-l citiți.

Cel mai mult mi-a plăcut, pot spune, faptul că această carte oferă două perspective, câte una pentru fiecare tabără participantă în război. Ambele personaje principale au povești de viață extrem de interesante, care cred eu că ar captiva pe oricine, pasionat de istorie sau nu.

Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne

Ca să păstrăm tema de până acum, și despre cartea asta am vorbit într-o recenzie (link aici). Pe scurt, pot spune că se citește super repede și e o lectură foarte profundă, deși la început pare banală. Mie de obicei nu-mi plac cărțile despre copii, dar aceasta chiar mi-a captat atenția, în ciuda faptului că în mare parte a urmărit un băiat de 9 ani.

Și cam asta a fost și cu recomandările de data asta. Am de gând să fac mai multe articole de tipul ăsta, pe genuri și poate și subiecte diferite. Dacă vreți recomandări pe o anumită nișă, lăsați-mi sugestii în comentarii.

Ne citim în articolul următor!

xx