2017 overview: ce-am citit etc.
Bun, s-a terminat și 2017. Îmi pare rău? Mă bucur? Măi, sincer, n-am nici cea mai vagă idee.
Din câte am văzut, pentru marea majoritate a populației Terrei, 2017 a fost cel mai fail an posibil. Mulți se bucură că s-a terminat, a fost o perioadă de timp încărcată de negativitate, decizii proaste and so on so forth. Pentru mine personal, a fost half-half.
Consider 2017, cel mai sincer vorbind, ca fiind anul în care am reușit să mă regăsesc după o lungă și costisitoare bătălie cu sinele și cu cei din jur. Prima jumătate a anului a fost, într-adevăr, oribilă în proporție de 90%. Totuși, spre sfârșit am început să cunosc oameni noi și să mă înconjor de persoane benefice mie, care mă motivează să creez, să zâmbesc, să fiu cât mai activă atât din punct de vedere personal cât și în relație cu comunitatea... Practic, să fiu eu. Și pentru cei care citiți asta și vă regăsiți, da, vă sunt foarte recunoscătoare. O să vă stresez în continuare și anul ăsta. *wink wink*
Da, am reușit să scap de oamenii toxici din viața mea și să închei anul într-o notă cât mai pozitivă cu putință. Ce n-am reușit să fac, totuși, pe perioada asta de 12 luni, a fost să mă țin de blog atât cât aș fi vrut. Mi-am concentrat atenția pe estetică și toate părțile astea tehnice atât de mult și, fiind o perfecționistă, nimic nu m-a mulțumit, așa că am lăsat la o parte creerea de conținut, aka cea mai importantă parte, și-am făcut mici modificări fără pic de însemnătate care nu m-au dus nicăieri. Anul ăsta, vreau să trec peste acest hop enervant. I expect more content from my lazy ass self and you should too. Nu, adică pe bune, pedepsiți-mă dacă nu.
Oricum, am impresia că v-am plictisit deja destul și vă pot plictisi în continuare într-un articol cu minunatele mele rezoluții pe 2018. Acum, să ne-ntoarcem la 2017 și la ce am citit.
Best of 2017
Intenția mea în acest articol a fost să nu mai fac un top. Top 10, top 17, top orice număr de cărți pe care l-am citit în 2017. Am ales să vă vorbesc doar despre cărțile cărora le-am acordat 5 steluțe pe Goodreads, din moment ce m-au impresionat cel mai mult și... da, cam asta e. Totuși, aparent am... aproximativ 10 cărți despre care vreau să vă vorbesc la categoria asta, așa că da, le voi ordona cumva după preferințele mele strict la momentul actual, de la mic la mare.
- Străinul misterios de Mark Twain - am mai citit cărticica asta acum ceva vreme și mi-a plăcut la fel de mult. Mi-a redeschis ochii asupra lui Twain, despre care aveam impresia că scrie doar literatură ”pentru copii” deci, implicit, literatură care pe mine nu mă prea interesa. E extrem de scurtuță și foarte interesantă. Totuși, nu o recomand oamenilor cu tendințe religioase extreme, din moment ce unul din personajele noastre principale este Satan.
- Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne - din nou, o carte care m-a impresionat extrem de mult deși are ca personaj principal un copil cu vârsta în jur de 9 ani, nu mai știu sigur. Nu pot spune că ar fi neapărat o carte pentru copii, doar că perspectivele atât de... tinere nu sunt pe placul meu de obicei. Pentru aceasta am și o recenzie, pe care o puteți găsi aici.
- Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr - da, și despre cartea asta am mai vorbit. Am recomandat-o extrem de mult anul ăsta pe grupuri, în comentarii la diferite postări, și am și o recenzie pe care o puteți găsi aici.
- Ticăloși fără glorie de Quentin Tarantino - bun, asta s-ar putea să nu fie tocmai pe placul tuturor. Nu este o carte propriu-zisă, ci este scenariul filmului cu același nume, Inglorious bastards, tot legat de cel de-Al Doilea Război Mondial, ca de altfel și ultimele două cărți menționate. Dacă vă ajută așa, să vă orientați, filmul are un rating de 8.3/10 pe IMDb, așa că dacă nu citiți scenariul, măcar dați-i acestuia o șansă. Reprezentarea ocupanților naziști, atât cât și a francezilor sub ocupație mi se pare extraordinară. De asemenea, pentru cei care poate vor la scenaristică la UNATC, o chestiuță care îmi tot trece și mie prin minte de ceva vreme, n-ar strica să aruncați un ochi pe această carte care, apropo, are o copertă extraordinară. Pe mine m-a inspirat extrem de mult.
- Violoncelistul din Sarajevo de Steven Galloway - ficțiune istorică din nou, scrisă extrem de bine, despre asediul din 1990. Autorul ne pune la dispoziție patru perspective diferite, fiecare interesantă în felul ei, care se învârt mai mult sau mai puțin în jurul unui incident extrem de dureros, și anume uciderea a douăzeci și două de persoane de către un obuz în timp ce așteptau la coadă la pâine.
- Assassin's Creed: Renașterea de Oliver Bowden - ultima ficțiune istorică de pe listă, de data asta împletită cu fantasy și bazată pe seria de jocuri omonimă. Și pentru ea am o recenzie, pe care o găsiți aici, dar în principal am citit-o extrem de repede, este plină de suspans și entertaining și cu siguranță o să continui seria.
- O fată din bucăți de Kathleen Glasgow - o carte extraordinară despre o adolescentă care trebuie să treacă singură prin viață, nu o viață tocmai ușoară, și despre care vă vorbesc mai mult în recenzia de aici. Trigger warning: depresie și self harm.
Bun, acum e-acum. Ultimele trei cărți de pe listă n-am cum să le aranjez. Au fost favoritele mele cam în aceeași măsură, deși se află la capete total diferite ale genurilor de literatură.
- Furia roșie și Furia aurie de Pierce Brown - primele două volume din seria ”Furia aurie”, le-am adorat pur și simplu. De menționat că sunt cărți science-fiction masive, cărămizi. Aș putea să le pun la baza unei case, că ar susține bine. Așa, ce spuneam? A, da, nu-s o mare fană a SF-ului. De fapt, nu-mi place deloc acest gen. Sau, cel puțin, înainte nu puteam să-l sufăr. Acum, după ce am devorat minunățiile ăstea, deja citesc încă o carte sci-fi și-mi place extraordinar de mult. Trebuie să spun, totuși, că mi-a plăcut mai mult prima carte din serie decât a doua, dar asta doar pentru că Furia aurie a avut mai multe scene de război decât m-aș fi așteptat. Oricum, le-am iubit pe ambele și nu le pot recomanda îndeajuns. Later edit: sunt primele cărți după destul de multă vreme care m-au făcut să-mi manifest sentimentele... în exterior. Am dat cu pumnii-n pernă, le-am trântit, am plâns, am țipat de frustrare. Oh, pachete de sentimente sub formă de cărămizi! Abia aștept cartea a treia, sinceră să fiu.
- Dactilografa de noapte de Nora Iuga - dacă vă mai amintiți vreunul din voi, înainte să decid s-o iau total de la capăt cu blogul undeva pe la jumătatea anului, începusem proiectul #unpoempezi, sau parcă așa se numea, care avea ca scop final ca eu să fi citit un volum de poezii până la sfârșitul anului, anume ”Oase plângând” de Nichita Stănescu. Bineînțeles că nu l-am terminat (deși am reușit să citesc mare parte din el, fapt pentru care sunt super mândră, pentru că înainte de 2017 nu am citit niciodată un volum de poezii cap-coadă) și proiectul a rămas undeva agățat în aer încă din primele trei luni. Către finalul anului, în noiembrie, am avut ocazia să cunosc un om extrem de fain, care scrie poezii de două ori mai grozave decât el (și asta e ceva, dacă nu mă credeți mergeți și aruncați o privire pe mihaidulgheru.wordpress.com; chiar și dacă mă credeți merită să vedeți ^.^) și care mi-a recomandat, într-un rushed as hell little trip prin Cărturești Brașov, să-mi cumpăr cărticica asta. Fun fact: pe drumul înapoi am citit-o o dată, am mai citit-o o dată în seara respectivă, când am ajuns, încă o dată a citit-o, în aceeași seară, o tipă cu voce tare, și a doua zi am recitit-o complet din nou. Să nu mai zic de câte ori am răsfoit-o de atunci, plus că am mai pus mâna pe ea și când m-am întors acasă și-am umplut-o de notițe. Și, pe lângă asta, am mai citit încă un volum de poezii, deși la fel de scurtuț. Dar hei, I surpassed my goal by one damn book tho! De asemenea, m-am regăsit în poeziile respective mai mult decât ar fi trebuit, dată fiind tema lor. Citat, modificat de însăși prietenul meu poetul, care îmi descrie în totalitate personalitatea: ”sînt un căluț maro (în carte: negru cu alb) / care iubește și plânge” (doar pentru că pur și simplu era beznă, Nora Iuga)
Terminând cu minunata mea listă de favorite, trebuie să fac și o mențiune de onoare, ca să zic așa, deși, cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât sună mai nepotrivit această denumire. Trecând la subiect, am citit anul trecut Why I am so clever de Nietzsche. Da, n-am înțeles nimic din prima. Da, am citit-o de vreo câteva ori înainte să pricep ceva. Da, a meritat. Și vreau să mai citesc lucruri scrise de omul ăsta. Filosofie, în general. Totuși, nu am putut să-i dau un rating în steluțe. M-am simțit prea străină de domeniu ca să pot să judec cât de corect scrisă / captivantă / bună este opera. Cert e că mi-a plăcut.
Worst of 2017
Dacă tot am vorbit de cele mai bune lecturi, țin să le menționez și pe cele mai puțin bune acum, la final. Din fericire, sunt puține. Cu toate astea, ca să fiu sigură că las ”toxicitatea” în urmă, am zis să mă plâng puțin, cum de altfel îmi stă în caracter.
- Moarte subită de J.K. Rowling - n-am citit Harry Potter. Da, da, știu, sunt în urmă și chestii, dar pur și simplu simt că mi-a cam trecut timpul pentru așa ceva. Am văzut filmele și le-am iubit, încă mă uit la ele destul de des, de-aia am zis să încerc altceva de la autoare. Romanul m-a cam plictisit. În mare parte, cel puțin. Au fost câteva perspective interesante, dar majoritatea se învârteau în jurul politicii, care a fost un factor decisiv pentru mine la momentul respectiv. Eram sătulă până-n gât de politică și tot ce însemna ea, deci nu prea am putut să sufăr cartea și de-aia am insistat să o menționez aici, deși pe Goodreads i-am dat 3 steluțe.
- Maestrul asasin de Shotaro Ikenami - am cumpărat cartea asta on a whim din anticariat, nu mă așteptam la cine știe ce de la ea, dar am zis că de ce nu. A fost scurtuță și-am citit-o în cadrul unui readathon, dar uite-mă aici, ceva timp mai târziu, stând și gândindu-mă la subiectul cărții și observând că atât de plictisită am fost încât nici nu-mi mai aduc aminte care era. Două steluțe, dar dacă mă gândesc mai bine, o să-l schimb la una.
- Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothee de Fombelle - singurul aspect care mi-a plăcut cât de cât a fost Al Doilea Război Mondial integrat pe alocuri în poveste. Și nu pentru că a fost bine plasat, nu, doar pentru că sunt eu mare fană. În rest, mai nimic. M-am plictisit maxim și m-am chinuit să termin cartea doar pentru că făcea parte din lista de lecturi pentru concurs.
Kisses! xx
Comentarii
Trimiteți un comentariu