Share!, recenzie
Eu nu prea citesc non-ficțiune. Și când zic ”nu prea”, vreau să spun ”cam deloc”. Pur și simplu ador să mă pierd în lumi imaginare și cărțile de non-ficțiune tind să nu mă atragă. Totuși, Share! a fost una pe care cu siguranță am devorat-o.
rating: 4 / 5 ★
Bun, un lucru de spus înainte să intru în pâine: s-ar putea să-mi fi plăcut cartea aceasta atât de mult și din pricina admirației mele pentru Lucian Mîndruță ca om. Așa că dacă nu empatizați cu opiniile lui în general... mare parte, dacă nu chiar toată cartea nu este pentru voi. Eu totuși zic că tinerii ar trebui să-i dea o șansă și-o să vedeți mai încolo de ce.
Asta e descrierea de pe spatele cărții și sincer n-aș fi putut să o rezum mai bine. Pe scurt, avem de aface cu viziunea lui Lucian Mîndruță asupra social media, o parte extrem de importantă a vieții noastre în ziua de astăzi. Cartea se împarte în două mari părți, separate în mai multe capitole. În partea întâi, primele șaptezeci și ceva de pagini, ne este prezentată experiența autorului în cadrul alegerilor prezidențiale din 2014. În cea de-a doua, împărțită în mai multe capitole și subcapitole, autorul își expune gândurile cu privire la diferite subiecte.Dragă cititorule,
Dacă te-ai uitat ieri mai mult de două ore la televizor și nu poți fără asta, lasă cartea asta jos.
Dacă vrei să fii de acord cu cineva, cu oricine, nu ești omul meu.
Dacă mă știi din tinerețe și crezi că sunt băiatul care se bâlbâia la prompter, dai banii degeaba.
Dacă vrei să dai cadou cartea asta unui prieten, nu mai bine îi iei o sticlă de vin? Eu nu știu să amețesc așa bine.
În general, recomand cartea doar câtorva oameni.
Cei care vor să afle cum am ajuns să trăim, iubim, alegem în social media.
Dar mai ales celor care cred că a scrie poate schimba ceva.
P.S. Poate.
Doar că trebuie să scriem cu toții în același timp.
Despre asta e Share! Despre forța social media, cel mai bun amplificator de idei pe care îl știu.
Într-un fel, dacă stai să te gândești, și tu ai scris-o.
Dacă mai țineți minte, alegerile din 2014 n-au fost cele mai liniștite. De fapt, nici o sesiune de alegeri n-a prea fost liniștită, din punctul meu de vedere. Așa că da, pe baza opiniei politice personale un individ poate să urască această carte din tot sufletul. Eu una, oricum, împart aceleași păreri cu autorul și țin minte că, deși nu înțelegeam mare lucru din ce se întâmpla la momentul respectiv, nu mi s-au părut corecte multe lucruri, în frunte cu ceea ce s-a întâmplat cu diaspora. Citind partea asta, am simțit din nou aceleași emoții ca atunci, amplificate de un nivel de înțelegere mai ridicat. Oarecum, mi s-au deschis din nou ochii asupra faptului că situația pare să se repete, sub diferite forme.
Acum, în partea a doua, după cum am mai spus, autorul tratează diferite subiecte, de la tineret până la sport și pasiuni. Desigur, și politica este prezentă, plus subiectul comunismului în România. Pur și simplu este vorba despre noi ca nație, cu părțile bune și cele rele. M-au impresionat foarte mult capitolele Pentru pustime, cu nostalgie, Despre viata, fara anestezie și Cand cineva iti spune ca esti prea bun, apoi sa stii ca acela-i un cliseu.
O parte care mi-a atras extrem de mult atenția a fost Scrisoare pentru gay (pag. 145). Eu una sunt supporter al comunității LGBT, cunosc o grămadă de oameni care fac parte din ea și chiar unii din cei mai buni prieteni ai mei sunt, pe șleau, gay. Așa că atunci când am văzut titlul am zis ”Gata, acu-i acum, dacă nu-mi place partea asta probabil că voi detesta și cartea”. N-am fost, totuși, deloc dezamăgită. Ba chiar mai mult, scrisoarea mi-a înmuiat inima.
Lucian Mîndruță își exprimă punctul de vedere clar, astfel încât oricine să-l înțeleagă, de cele mai multe ori. Și atunci când mai subtilizează câte-o ironie, cei care vor într-adevăr s-o înțeleagă o vor face, iar ceilalți nu. Pe lângă opiniile lui, cred că acesta ar fi cel de-al doilea motiv pentru care recomandă cartea, citez, ”doar câtorva oameni”.
Dacă mi-a plăcut atât de mult, probabil că vă întrebați de ce i-am dat 4 steluțe. Ei bine, nu mi-au captivat atenția toate capitolele și nu am rezonat chiar cu toate opiniile autorului. De obicei, pentru mine rating-urile sunt pur subiective, pe când în recenzii mă străduiesc să punctez atât aspectele bune, cât și aspectele mai puțin bune a ceea ce recenzez. Oh, și încă un minus pentru mine a fost lipsa diacriticelor. Se menționează pe site-ul editurii că diacriticele nu au fost adăugate tocmai ca să se păstreze originalitatea textelor, care au fost adunate de pe platformele sociale ale autorului (în principal Facebook, nu știu dacă și altele), însă lipsa lor, deși nu dăunează cărții în sine, m-a cam amețit puțin în anumite locuri.
Overall, cred că este o carte care merită încercată, chiar și doar pentru acele câteva capitole pe care le-am menționat mai sus. Toate subcapitolele sunt scurte, scrisul este mare și toate cele. Se citește repede, adică. Coperta mi se pare foarte sugestivă și la obiect, chiar îmi place ideea din spatele ei, atât cât și titlul (Cum am învățat din social media să-i iubesc din nou pe români), care din punctul meu de vedere atrage atenția asupra faptului că da, într-adevăr, mai sunt oameni pe care chiar merită să-i apreciezi în țara asta, în afară de cei cu semințe și peturi de bere de prin fața și spatele și din jurul blocurilor.
Pe lângă asta, pe site-ul editurii o puteți găsi la un preț foarte mic aici și, din câte am văzut, pentru toate comenzile primiți cadou Malad, de Alexandru Voicescu, o carte pe care încă n-am citit-o, dar care e pe lista mea de must-read. Vă garantez, totuși, că Alexandru Voicescu e un autor care chiar merită încercat. Urmează să citesc Fata de la nord de ziuă pentru a treia oară și să încerc să scriu un articol, just saying.
Okay okay, deja încep să mă abat foarte mult de la subiect, așa că până la următorul meu articol, mă puteți găsi pe Goodreads aici, unde postez mai des. Mai nou, blogul are și o pagină de Instagram, go take a look @hoatadecarti. De asemenea, dacă vă place blog-ul, nu uitați să dați un like și paginii de Facebook aici.
xx
Comentarii
Trimiteți un comentariu