O lună de citit autori români - #romanianreadathon

Ello, dragilor! Mai bine mai târziu decât niciodată, vin astăzi la voi cu retrospectiva lunii iulie care, deși plină de examene, a fost destul de productivă. Și totul mulțumită Ruxandrei de la @4fără15, care a organizat #romanianreadathon!

Foarte pe scurt, e vorba de un maraton de citit autori români, pentru care Ruxi a venit și cu niște cerințe foarte, foarte interesante. Din păcate, nu am reușit să completez toate cerințele, din moment ce am renunțat la a mai citi una din cărțile de pe lista mea, însă chiar m-am distrat și voi mai participa în viitor, în cazul în care Ruxi va mai organiza o rundă.

1. Un clasic al literaturii române (carte a unui autor consacrat, publicată înainte de 1980)

Pentru această cerință eu am ales să citesc Intrusul de Marin Preda... Proastă alegere, având în vedere că e și cartea pe care nu am terminat-o. 

Am mai încercat de câteva ori să-l citesc pe Preda în trecut, fără vreun rost. Singura operă de-a lui care mi-a plăcut a fost Cel mai iubit dintre pământeni, din care am citit primele două volume. Cred că la terminarea acestei trilogii mă voi opri cu Preda, pentru că pur și simplu nu este pe stilul meu.

Nici măcar n-aș putea să vă spun foarte clar despre ce este vorba în carte, deși am reușit să trec de jumătate înainte să renunț. M-a plictisit destul de tare și m-a pierdut de foarte multe ori, ceea ce pentru mine reduce drastic plăcerea lecturii.

2. O carte de poezii

Am recitit Dactilografa de noapte de Nora Iuga. Nu că n-aș fi avut și alte volume de poezii, doar că era cel mai scurt dintre ele și, oricum, voiam s-o recitesc. Am mai zis de multe ori că o admir pe Nora Iuga. Ador cum scrie și vreau să mai încerc și alte lucruri de la ea. I-am dat cărții 5/5 steluțe, dacă se mai punea problema. Ah, am uitat să menționez, cred că e a patra oară când o recitesc.

3. O carte scrisă de un autor contemporan

Aici am fost în dubii la început. Nu aveam în bibliotecă o carte de un autor contemporan pe care să nu o fi citit, așa că am devorat o cărticică de poezii pentru copii de pe rafturile alor mei, pe care am primit-o cadou când eram mică. Sincer, nu aș recomanda-o neapărat.

Oricum, după ce-am mai frunzărit biblioteca alor mei, am dat de Vremea întrebărilor de Octavian Paler. O carte de la care nu știam neapărat la ce să mă aștept, dar căreia i-am dat 4.5/5 steluțe. În esență, cartea este o colecție de articole publicate de autor în perioada 1990-1995, după Revoluție, o perioadă extrem de instabilă politic pentru România. Deși n-aș recomanda-o ca lectură fără cunoașterea a situației României în general la vremea respectivă, o consider o carte foarte importantă. Din păcate, vremea întrebărilor nu a trecut, așa cum sunt sigură că puteți observa și voi. Deși au trecut aproape 30 de ani de la momentul începerii așa-zisei curățiri și modernizări a societății românești, pare că noi involuăm. Corupția e la fel de, dacă nu chiar mai în floare decât atunci. Mizeria care caracterizează întregul sistem este îngrozitoare. Păcat că atunci când observăm o facem în urma unei tragedii. Și chiar și-așa, observăm pentru o anumită perioadă. O perioadă în care se pseudo-rezolvă problema, se mediatizează în stânga și-n dreapta informații (de multe ori contradictorii) și se pun în mișcare oamenii, dar după care poporul obosește, spiritul revoluționar se domolește și problema rămâne, în final, nerezolvată.

Subiectul acesta e una din pasiunile mele pentru care lupt din răsputeri - curățirea sistemului. Cartea lui Octavian Paler m-a făcut să mă simt inclusă, să nu mă mai simt singură, să-mi dau seama c-au mai fost și alții din neamul meu care s-au confruntat cu situații din acestea. Și în același timp mi-a provocat un sentiment cumplit de tristețe, din aceeași cauză.

Dacă vreți să experimentați un punct de vedere diferit asupra perioadei de după Revoluție decât cel nepărtinitor al manualelor de istorie, vă recomand cartea cu drag Vremea întrebărilor: Cronica morală a unui timp plictisit de morală, după numele ei întreg.

4. O carte de non-ficțiune

Pentru această cerință am ales Un secol cu Neagu Djuvara de George Rădulescu, care este exact ce-i spune numele: perspectiva domnului profesor Djuvara asupra evenimentelor la care acesta a luat parte pe viu. Împărțită pe capitole sugestive și scrisă sub formă de interviu, cartea se citește extrem de ușor, iar textul este însoțit de poze sugestive, multe din arhiva personală a profesorului. I-am dat 4/5 steluțe și o recomand cu drag, însă sugerez să citiți înainte una din operele mult mai generice ale domnului profesor. Nu că fără o altă lectură s-ar înțelege greu, dar tocmai pentru că v-ar ajuta să pătrundeți informația în adevăratul sens al cuvântului.

5. O carte scrisă de o femeie
Aici am citit Să nu ne uităm la ceas de Rodica Ojog-Brașoveanu care, trebuie să spun, nu m-a impresionat extrem de tare. Acesta pare a fi cazul cu orice carte de-a autoarei pe care o citesc de la o vreme încoace, din păcate. Oricum, i-am dat 3.5/5 steluțe și per total mi-a plăcut cum a portretizat spionajul în era comunistă, situația oamenilor de la vremea respectivă și cât de riscant era să faci un pas greșit, fie că erai un om important în stat sau nu. Ah, și finalul... Nu m-am așteptat la final deloc!

Și asta am citit eu în luna iulie, sub îndemnul minunatei Ruxi! Voi ați participat la maraton? Dacă da, ce cărți ați citit?

Răspundeți-mi la întrebări fie aici, în comentarii, fie într-un mesaj pe Goodreads, Facebook sau Instagram.

Let's discuss books!