O fată din bucăți, recenzie

Titlu original: Girl in Pieces

Autor: Kathleen Glasgow

Limbă: română

Traducerea: Alina Marc Ciulacu

Editura: Storia Books

Rating // Goodreads: 4.15/5 stars

Rating // personal: 5/5 stars

~ ~ ~ ~

Despre carte:

   Charlotte Davis este făcută bucăți. La doar 17 ani, a pierdut mai mult decât au pierdut alții în toată viața lor, dar a învățat să uite. Cioburile dintr-un borcan spart fac tăieturi adânci, iar durerea fizică anihilează suferința sufletească până când nu mai rămâne decât liniște. Nu trebuie să se mai gândească nici la tatăl ei, nici la râul în care a pierit acesta. Nu mai este nevoie să-și amintească de prietena ei, care a dispărut pentru totdeauna. Nu-i mai vine în minte mama ei, care nu mai are ce să-i ofere.

   Cu fiecare cicatrice nouă, inima lui Charlie devine tot mai puternică, dar doare în continuare. Doare îndeajuns de tare cât să nu-i mai pese de nimic, ceea ce este necesar câteodată, ca să poți ieși din întuneric.

   Un portret extrem de emoționant al unei adolescente aflate pe punctul de a se pierde pe sine și o poveste despre drumul pe care trebuie să-l parcurgă pentru a supraviețui în propria piele. Cartea de debut a lui Kathleen Glasgow este sfâșietoare și extrem de sinceră. Este o poveste de la care nu vă veți putea lua ochii.

   ”O carte răvășitoare despre durere și despre vindecarea câștigată cu mult efort... Mi-aș dori ca toate adolescentele să citească O fată din bucăţi.”

 - Kara Thomas, autoarea cărţii Darkest Corners

~ ~ ~ ~

   Recenzia asta nu o să fie cine știe ce, în mare parte pentru că lucrurile pe care le-aș avea de discutat... Să zicem că n-ar fi chiar spoilere, dar cred că e mult, mult mai bine să începeți să citiți cartea fără să aveți vreo idee de ceea ce se întâmplă în ea. Nimic mai mult decât spune deja rezumatul, oricum.

   Că veni vorba de rezumat, citiți-l cu încredere. De obicei, cel puțin din experiența mea, rezumatele de pe spate tind să scoată la iveală foarte mult din conținutul cărții, uneori puțin prea mult. Ceea ce, normal, strică experiența cititorului. Însă cei de la Storia Books au făcut o treabă extrem de faină: spatele cărții îți oferă doar o idee generală despre conținut, în așa fel încât să-ți dai seama dacă te atrage sau nu. Nu știu de voi, dar eu apreciez un rezumat de genul ăsta.

   Continuând cu Storia, mai trebuie să menționez și genialitatea coperții. Pur și simplu o ador! Extrem de bine gândită și atrăgătoare, cartea perfectă pentru bookshelf display. ♡

~ ~ ~ ~

   Cât despre conținut, povestea lui Charlie Davis mi s-a părut una extraordinară, în care

poate nu mulți, însă destui tineri se pot regăsi. Totul e atât de real, atât de bine reprezentat.

   Romanul mi-a vorbit la un nivel foarte personal. M-am regăsit în multe situații în care s-a

aflat personajul principal și cred, din nou, că multe persoane se pot regăsi. De la sărăcie, până la a încerca să îți găsești un job ca adolescent (ceea ce e extrem de greu, spun asta din proprie experiență), de la gânduri negre, nu neapărat suicidale, până la relații inter-umane distruse de catastrofe emoționale, cartea asta le are pe toate. Absolut pe toate.

   Atinge subiecte extrem de serioase, însă se observă că autoarea știe despre ce vorbește, că a studiat destul de în detaliu subiectul despre care a ales să scrie. Surprinzător sau nu, cartea este own voices, ceea ce înseamnă că autoarea chiar a trecut prin așa ceva. Asta menționează chiar Kathleen Glasgow în ”Nota autoarei” de la finalul cărții. 

   Nu e obligatoriu să fi experimentat anumite situații, spre exemplu o boală mentală, pentru a putea scrie despre un anume subiect. Sunt mulți autori care scriu despre lucruri pe care nu le-au trăit personal, însă chestia asta presupune extrem de multă cercetare și un mare risc, acela ca reprezentarea tipologiei respective să fie... incorectă, bazată numai și numai pe stereotipuri. Am întâlnit și astfel de cărți, de aceea sunt mult mai sigură când vine vorba de o carte own voices.

~ ~ ~ ~

   Unul din subiectele serioase pe care le atinge cartea este self-harm-ul, automutilarea. Fie ea cu intenții suicidale sau doar în scop de ”relaxare”, de stopare a durerii psihice prin pricinuirea durerii fizice.

   Da, automutilarea există. Da, automutilarea se practică mai des decât se crede. Nu, persoanele care fac asta nu-s un fel de ciudați sado-masochiști.

   Nu vreau să romanticizez nimic, pentru că asta e ceva total greșit. Toată faza cu ”Oamenii care se rănesc / vor să se sinucidă sunt doar îngeri care vor să ajungă acasă” e oribilă. Faptul că platformele sociale fac din suicid și/sau automutilare ceva romantic e... Oribil. Oribil, oribil, oribil.

   Aici e vorba strict de sănătatea mentală a unui om, de cât poate sau nu poate suporta din punct de vedere psihic. Acum, nu zic că oamenii care recurg la lucruri de genul trebuie judecați. Nu, ei trebuie ajutați.

   Dacă aveți vreo cunoștință care se luptă cu așa ceva, care are astfel de tendințe, nu vă duceți să-i spuneți ”E prostesc ceea ce faci” sau ”N-are nici un rost” sau, și mai rău, ”O duci mult mai bine față de alții, de ce pisici ai face așa ceva?!”. Niciodată nu poți știi ce e cu adevărat în mintea unui om, ce gândește, prin ce a trecut. Așa că fii drăguț, încearcă să ajuți dacă poți.Nu costă nimic să oferi suport moral, poate doar un pic de timp.

   Cu toate astea, acel puțin timp pierdut poate aduce îmbunătățiri. Uneori, poți chiar să fi salvat viața cuiva fără să realizezi asta. Make the world a better place, etc. etc.

~ ~ ~ ~

Okay, acum că recitesc tot ce am scris mai sus, îmi dau seama că ar fi fost un ending super fain pentru articol. Dar, cum deja am cam amestecat cât-de-cât-structura, o să termin ce mai aveam de zis. #sorrynotsorry

În primul rând, undeva pe spatele cărții se menționează că ar fi ”Girl, Interrupted al noii generații”. Permiteți-mi să spun că sunt total de acord cu afirmația. Dacă nu știți despre ce e vorba, Girl, Interrupted este un roman de la care eu am văzut filmul și l-am adorat și care tratează cam aceleași teme ca și fata, doar că aplicate altei generații, ca să zic așa. Recomand.

   De asemenea, vreau să mai menționez că romanul este plin de artiști. Artiști, în mare parte desenatori, precum a noastră Charlie, dar artiști. Artiști a căror viziune asupra artei e extrem de asemănătoare cu a mea. Acum voi mai scrie o propoziție în care să folosesc cuvântul ”artiști” ca să puteți spune nu numai că mă repet, dar și că am folosit ”artiști” de 6 ori. Wow.

   Avem ocazia să vedem cum operele de artă sunt influențate de viața de zi cu zi a creatorilor, de problemele și bucuriile pe care aceștia le întâmpină. Observăm că a crea nu este ceva ușor, ba din contră, ceva ce presupune multă muncă, mai ales atunci când vrei să aibă esență.

   Toată faza asta cu creația mi-a redat pasiunea pentru scris. Mă rog, mai degrabă dorința, motivația să scriu din nou. Pasiunea a fost mereu acolo. Ei bine, sunt chiar curioasă cum îmi va merge de data asta. Guess we will see.

   Încă ceva și promit că mă opresc, deși aș mai avea undeva la... cel puțin încă pe-atât de scris. Cartea asta îți trezește speranța că totul va fi bine într-un fel sau altul cândva, că tot drumul ăsta plin de ridicături e doar calea către momentul ăla. Că dacă ridicăturile n-ar fi, n-ai putea ajunge acolo. Sau, în cazul în care oricum încă speri, îți mărește speranța. Ceea ce e un lucru foarte important.

~ ~ ~ ~

   Simt că deja mi-am pierdut coerența și am scris prea mult, așa că o să vă las aici cu asta.

   Overall, am adorat cartea și o recomand tuturor. Cred că oricine are ceva de învățat de aici. Totuși, pentru persoanele care au suferit / suferă de tendințe de automutilare, depresie și așa mai departe, poate fi destul de declanșatoare. Dacă știți că ar fi o problemă, do not read it just yet. Mai așteptați puțin, țineți capul sus & stay safe. ♡

Voi ați citit cartea? Ce părere ați avut despre ea? Dacă nu, vreți să o citiți cândva? Lăsați-mi comentariile voastre, sunt chiar curioasă să vă aflu punctele de vedere. De asemenea, spuneți-mi dacă ați fi interesați să citiți un articol cu mai multe spoilere, pentru că, după cum am mai spus, aș mai fi scris ceva.

Pagina de Goodreads a cărții aici. O puteți găsi pe Elefant sau pe Libris.

Let's be Goodreads friends! Profilul meu aici.

   De asemenea, vreau să menționez persoana care m-a făcut să citesc această carte, a.k.a. Daniel Afloarei, și să îi mulțumesc. Sincer, în momentul ăsta cartea asta a fost tot ce aveam nevoie. Așa că... da, mersi mult, și nu mă refer la carte în sine, ci la recenzia ei, pentru că chiar m-a convins. De multe ori nu citesc o carte imediat ce mi-a fost recomandată, dar de data asta am făcut-o și oh, cât a meritat! Recenzia omului ăsta super fain o găsiți aici. Eu zic să mergeți să-i dați un subscribe, are gusturi faine și o personalitate superbă, clipuri extrem de entertaining. Totuși, dacă sunteți niște persoane geloase, biblioteca lui Daniel vă poate face rău (este extraordinară!!!), așa că trigger warning, v-am avertizat.

   Mulțumesc că ați citit tot acest ramble al meu și chiar sper să citiți și cartea. :)

   See ya, guys!

           xx