Seria Furia Roșie, recomandare

Și din nou am ajuns să scriu o recomandare în locul unei recenzii, pentru că am zburat prin cărțile ăstea mult prea repede ca să-mi notez vreun detaliu semnificativ și să mă pot numi book reviewer. Haha, welcome to my life!

rating: 5/5 ★

Disclaimer: Nu e absolut nimic de calculat pe-aici. Fiecărei cărți din serie i-am dat 5 steluțe din 5, motiv pentru care o recomand din toată inima oricui se simte curios cu privire la ea.

În seria Furia roșie, omenirea a atins un asemenea nivel de dezvoltare încât să reușească să colonizeze restul planetelor din sistemul solar. Cum altfel să fie acest lucru posibil decât prin reorganizarea întregii societăți? Ei bine, acum oamenii sunt împărțiți pe culori, într-o piramidă în al cărei vârf avem Auriii, cei care conduc Societatea, stăpânii, iar la bază avem Roșii, sclavii, cei pe spatele cărora funcționează acest întreg sistem. Darrow este un Roșu de pe planeta Marte, un Sondor al Iadului care, alături de alții asemenea lui, este responsabil cu terraformarea planetei, ceea ce înseamnă a o face locuibilă. După cum probabil deduceți, viața Roșiilor nu este una prea frumoasă - lupta pentru supraviețuire este constantă într-o societate bolnavă, în care totuși oamenii simpli încearcă să se bucure de tot ceea ce pot avea. Asta până când o scânteie stârnește o revoluție, iar Lykos, colonia în care trăiește Darrow, este ochiul furtunii.

În prima carte, Furia roșie, ne întâlnim cu viața de Roșu a lui Darrow, cu toată durerea suferită de ființele din clasa cea mai de jos a Societății, dar și cu greutățile prin care acesta trebuie să treacă pentru a se infiltra în interiorul Auriilor și a tăia problema de la rădăcină. Mai mult de-atât mă feresc să vă spun, pentru că eu am pornit în cartea asta neștiind prea multe și cred că așa este cel mai bine. Totuși, menționez că în Furia aurie sunt prezente foarte multe scene de război, tactici și intrigi politice, mai multe decât în prima carte. Și-n a treia, Furia dimineții, care ca volum este uriașă, regăsim... de toate. E fix ca o shaworma cu de toate. Și prin ”de toate” înțeleg reușită și durere și lacrimi și fericire și moarte și așa mai departe.

Așa, acum să vă spun ce mi-a plăcut. Totul. Probabil c-au mai fost și probleme cu cartea, pe care eu totuși nu le-am observat. Am adorat trilogia inițială și abia aștept să citesc și celelalte cărți din serie, pentru că sunt sigură că sunt extraordinare.

Am auzit pe foarte mulți spunând că sunt o grămadă de informații și că le e greu să intre cu adevărat în carte din cauza asta, însă mie nu mi s-a părut. Într-adevăr, sistemul pe care se bazează lumea construită de Pierce Brown nu e chiar simpluț, dar narațiunea mi s-a părut destul de bine organizată încât să cuprindă din mers și elementele de world building de care era nevoie.

Pe lângă firul narativ, care e interesant în sine, mi-a plăcut foarte mult dezvoltarea personajelor de-a lungul seriei, observându-se cum multitudinea de evenimente tragice la care iau parte le schimbă caracterul. Trecând peste Darrow, a cărui evoluție este în prim-plan și care a fost realizată în amănunt, și cea a lui Mustang mi-a plăcut foarte mult. Chiar și cea a lui Sevro. Per total, toată ”trupa Darrow” a evoluat frumos de-a lungul seriei, scăpând de inevitabilii mărăcini. 

Fiind foarte multe personaje despre care nu veți auzi decât mai târziu în carte, încerc să evit pe cât posibil să le menționez. Oricum, ce trebuie să știți e că personajele sunt individualizate, cu povești bine gândite care adaugă la firul narativ inițial - pentru că ce altceva ațâță focul unei revoluții mai bine decât o copilărie traumatizantă sau moartea cuiva drag? Ups, spun deja prea multe.

Fir narativ complex, personaje cu povești individuale interesante în conceperea cărora Pierce Brown s-a axat foarte mult pe aspectul psihologic (fapt care pentru mine nu poate decât să adauge farmec unei povești), un sistem social bine construit și bine gândit, care n-a putut fi dărâmat din prima. Un science-fiction complex, dar deloc greu de înțeles. Asta e părerea mea despre seria lui Pierce Brown.

Ce mai trebuie să menționez e că eu nu sunt o împătimită a genului sci-fi. Sau cel puțin nu eram. Nu mi se părea că e pentru mine, părea prea complicat, prea departe de ceea ce citesc eu de obicei. Tocmai de aceea, am fost foarte sceptică atunci când am deschis prima carte, chiar dacă-mi fusese recomandată de o persoană în ale cărei gusturi mă încred. Scepticismul meu a dispărut, și aici nu glumesc, când am ajuns la a doua pagină a cărții. Atât a fost de bună. Și apoi n-am vrut decât să citesc în continuare, am zburat și prin cea de-a doua (care multora li s-a părut puțin mai plictisitoare și, dacă faceți parte din această categorie de oameni, vă încurajez să mergeți mai departe și să nu abandonați seria, nu știți ce pierdeți!) și apoi am așteptat o lună ca să pot pune mâna pe cea de-a treia, numai ca să vină tezele și finalul de semestru și să citesc câte un capitol din când în când, simțindu-mă vinovată că nu învăț vreun comentariu, dar în același timp fiindu-mi imposibil să rezist tentației.

Recomand seria tuturor cu drag. Dacă nu sunteți împătimiți ai genului science-fiction, ca mine, mi se pare că aceste cărți sunt un bun început. Iar dacă sunteți mai avansați în a citi literatură de anticipație, deși probabil elementele științifico-fantastice prezente aici nu vor fi ceva nou pentru voi, aveți firul narativ și personajele minunate care să nu vă lase să vă plictisiți.

Sper că v-am convins să puneți mâna pe seria aceasta extraordinară dacă n-ați făcut-o deja. Cei dintre voi care ați citit măcar prima carte, cum vi se pare trilogia până acum?

Până la articolul următor, pe mine mă găsiți pe Goodreads și Facebook, dar și pe contul de Instagram al blogului, @hoatadecarti. 

Kisses! xx